O postare diferita și cateva sfaturi utile

hgvh

Sunt în continuare cu timpul în „ pioneze” și nu mai pot scrie cu regularitate. Totuși, de data aceasta am făcut o excepție – motivul fiind unul foarte important, cel puțin pentru mine. Mi-am schimbat recent job-ul și ca orice nou angajat trebuie să-mi dovedesc valoarea încercând să dobândesc cunoștințe noi rapid și să asimilez procedurile interne într-un timp cât mai scurt. Pe lângă schimbarea domeniului, am primit și sarcini noi care-mi solicită atât timp cât și atenție. E ceva nou și diferit și ca toate încercările care vin în viețile noastre, provocator și riscant. Dar nu despre job-ul meu doream să vă vorbesc, ci despre oamenii pe care-i întâlnesc prin intermediul a ceea ce fac. Unul dintre task-urile primite a fost acela de a face muncă de HR. Nimic spectaculos până aici. Am sunat candidați, am organizat sesiuni de interviuri, am susținut probe de limbă străină, PC și Office cu unii dintre ei. Și pot spune că per total a fost o experiență frumoasă, dar solicitantă. Și acum vă expun și motivul pentru care am decis să schimb puțin foaia și să scriu despre lucruri care nu au legătură cu pagina mea 🙂

Motivul este cauzat de lipsa de experiență în ceea ce privește susținerea interviurilor de către tinerii care vor să se angajeze. Am avut timp să-i observ în diferite ipostaze, să le analizez comportamentul și chiar să le adresez câteva întrebări în afara celor obligatorii. Un tânăr ieșit din facultate are 0 experiență în câmpul muncii și 0 experiență în a susține un interviu. Prin urmare timiditatea, emoția și lipsa exercițiului stau de multe ori în calea obținerii job-ului dorit. Un tânăr care a mai lucrat în diverse locuri nu are poate experiența pe care o dorești de la el, dar cel puțin poți purta o discuție interesantă pe marginea CV-ului, fără ca acesta să dea semne de nerăbdare sau de disperare. Ce vreau să spun este că indiferent de nivelul experienței dobândite este normal ca înainte să te prezinți la un interviu să exersezi cu cineva sau în fața oglinzii ceea ce vrei să spui în fața intervievatorului. In felul acesta vei scăpa de emoții și te vei simți stăpân pe tine și pe abilitățile pe care le ai. Pentru că eu am lucrat pe durata studiilor recomand și altora să facă același lucru. Job-urile part-time sunt necesare în construirea încrederii în sine, dacă ești o persoană timidă și introvertită. Sunt și alte variante, ca de pildă ONG-urile, internship-urile, practica, participarea la workshop-uri de public speaking etc.

În concluzie, încearcă să scapi de emotivitate și frica de interviu.

Un alt aspect pe care l-am observat la cei care s-au prezentat la interviu a fost vestimentația. Într-adevăr, este foarte bine să arăți prezentabil. Mai ales atunci când lucrezi face-to-face cu clienții. Dar, riști să fii catalogat greșit dacă vii ca și când te-ai duce la nuntă, la fel și opusul – mersul la piață. Nu trebuie să te transformi într-un ginerică sau într-o domnișoară de onoare când ai de susținut un interviu. Și nici să te prezinți în blugi și tricou pentru că nu mergi la piață. Scopul tău este să obții acel post, al lor să găsească candidatul potrivit pentru acel post. Moderația și simplitatea este cuvântul de ordine în ceea ce privește vestimentația, accesoriile și make-up-ul. O cămașă și un pantalon sunt mai mult decât suficiente ca să-ți asigure respectabilitate și încredere în sine. Spune adio rochiilor mulate, scurte, fustelor cu crăpături până la fund, tocurilor înalte și pantofilor lucioși, brățărilor și colierelor supradimensionate, machiajelor super-colorate sau de seară. Băieții fără tricouri mulate, adidas și blugi. Știu că sunt și cazuri în care situația financiară este deficitară, dar când există posibilitatea achiziționării de îmbrăcăminte investește în ceva inteligent, care să te facă să arăți prezentabil și să-ți crească încrederea în tine. Dacă tu ai o părere bună despre tine la fel vor avea și ceilalți.

De asemenea, caută câteva date despre compania la care dorești să te angajezi. Verific-o pe internet. Adresează întrebări dacă ai nelămuriri. Fii sincer cu tine însăți și află motivul pentru care dorești să lucrezi în acea companie. Ce îți place la ea? Ce te atrage? Cu ce te-ai deosebi de restul celor care lucrează acolo? Care dintre calitățile și abilitățile tale s-ar plia pe cerințele postului? Imaginează-ți aceste întrebări și răspunde-ți cu sinceritate din timp. Răspunsurile standard nu sunt foarte apreciate de recrutori.

Dacă ai ajuns la etapa interviului înseamnă că ai făcut deja primul pas. CV-ul tău a plăcut cuiva, acum este momentul tău de strălucire. Fii încrezător, strânge mâna intervievatorului privindu-l în ochi, zâmbește și vorbește clar. Nu mormăi, nu ridica vocea, fii tu însuți!

Și încă ceva, știu că mai toată lumea ascunde eventualele „ probleme” avute cu foștii angajatori sau adevăratele motive pentru care au ales să plece de la aceștia. Părerea mea este că nu ar trebui să faceți asta. Și vă spun și de ce. Acum ceva timp am decis să demisionez de la o companie care avea probleme cu plata la timp a salariilor. Pentru mine stabilitatea financiară este foarte importantă, motiv pentru care o declar chiar de la primul interviu. Nu-mi permit să pierd timpul cu angajatori neserioși și nici voi nu ar trebui să fiți mai prejos. Spune-ți ce v-a deranjat la foștii angajatori. Ce v-a plăcut. Care sunt așteptările pe care le aveți de la viitorul angajator. Nu vă fie teamă să spuneți salariul dorit încă de la interviu. Știu că multora le este teamă că vor fi respinși. Țin să vă anunț că dacă sunteți un candidat potrivit pentru postul respectiv se va negocia partea salarială, dar și eventuale beneficii. Candidații valoroși sunt puțini ca număr și dacă vă numărați printre ei vă asigur că nu aveți ce pierde.

Experiența mea în ale recrutării nu se va oprii aici. Nici sfaturile mele. Acestea nu sunt critici, prin urmare nu le luați ca atare, ci mai degrabă sfaturi utile pentru cei care nu au experiență și care nu au șanse să obțină un loc de muncă în condițiile respective. Atrag atenția asupra faptului că vorbesc despre recrutarea în companii medii și multinaționale, nu în magazine, supermarket-uri, fast-food-uri, restaurante sau alte instituții similare. Diferența o poate face vestimentația, pentru că există posibilitatea ca în celelalte domenii să te poți prezenta la interviu în ținută casual.

Obținerea unui loc de muncă este adesea anevoioasă și te poate duce în pragul disperării. Am fost acolo de câteva ori și prin urmare vorbesc din experiență. Sper să vă ajute informațiile mele, dacă aveți întrebări vă stau la dispoziție în limita timpului.

Doamne ajută!

O zi ca oricare alta :)

ee525b3a3c1c96a8db65aecd35654177

Ziua de astăzi m-a găsit fără prea mult chef de socializare. Așa că am făcut ceea ce nu îndrăznesc să fac tot timpul, mi-am închis telefonul, m-am deconectat de la Instagram, Facebook și WhatsApp și am petrecut cea mai lungă și relaxantă zi din ultima vreme. Făcând ce? De toate… 🙂

Mi-am preparat cel mai savuros mic dejun – clătite americane cu sirop de arțar. L-am savurat în tihnă, pe balcon, în timp ce ploaia cădea ușor și se scurgea silențios pe frunzele verzi ale copacilor. Cafeluța mi-am savurat-o tot pe balcon, răsfoind filele jurnalului meu și notând câteva idei de moment. E uimitor ce poți descoperi recitind ce ai scris acum câțiva ani. Inclusiv câteva dorințe pe care nici acum nu le-am pus în practică. Dar nu e timpul pierdut.

Apoi, am zis că e cazul să mă mobilizez și să prepar ceva delicios la prânz. Și dintr-o combinație absolut random cu ce mai aveam prin frigider am încropit o delicioasă și suculentă musaca grecească. Și cum nu stau să cântăresc și să mă pierd printre rețete, improvizația mea a fost mai mult decât reușită. Chiar vă încurajez să uitați uneori de ceea ce scrie în carte și să faceți orice vă trece prin cap. Dacă le aveți cu gătitul vă asigur că nu are ce să iasă prost. Dacă nu le aveți, oricum ar ieși ceva bun din toată povestea. Dacă nu rețeta, atunci distracția de moment și tot e ceva. La prânz am savurat un pahar cu vin roșu parfumat și dulce cum de mult visam să probez. Noroc cu unul dintre prietenii mei care a venit la ziua mea cu această minunată sticlă cu vin. Știu că încalc regulile, dar în fond sunt o nonconformistă și ce să-i faci dacă nu agreez deloc vinul alb. 😀

După, fiind ușor amețită și euforică am dat drumul la muzică și am aruncat pe geam toate caloriile de la prânz. Așa e când nu ai stare. 20 de minute de samba și răsuflam de parcă aș fi alergat la maraton. Vă încurajez să încercați și voi o astfel de activitate. Nu pe balcon, că se uită vecinii gratis la spectacol :))

Am trântit apoi, chiar în mijlocul zilei, o baie parfumată, cu apă caldă spre fierbinte, cu săruri, spume și nebunii și am zăcut în jur de 20 de minute, poate ceva mai mult. Mai să adorm cu totul. Vă dați seama probabil ce a urmat după. Un somnic dulce și profund, mai ceva ca în copilărie.

M-am trezit pe la 4 și ceva. Ploaia nu se oprise. Afară era tot cenușiu și rece. Am decis să mă uit la o comedie ușoară ca să nu stric ziua. Și am ales o animație recent apărută „ The boss baby” care nu a fost cine știe ce, dar cu siguranță m-a relaxat și m-a salvat de la plictiseala.

Pe la 7 îmi iau rămas bun de la această zi perfectă și îmi aprind telefonul. Mă conectez și la net. Apoi să te ții, Facebook-ul plin de mesaje, apeluri pierdute, sms-uri o mulțime. M-am simțit ca și când aș fi fost dată dispărută și toată lumea mă căuta înnebunită. Și cum nu se putea altfel, mama era în fruntea tuturor cu 23 apeluri pierdute și vreo 6 sms-uri. Vă închipuiți ce a urmat când am sunat-o. Sau poate nu. Totuși vă avertizez, dacă vreodată vă gândiți să aveți o zi numai a voastră dați de știre tuturor. Mai cu seamă părinților :)))))

Cam atât despre ziua mea perfectă care se încheie cu această postare. Sper să vă binedispună și să vă încurajeze să profitați de fiecare moment liber ca să vă relaxați. E important pentru minte și important pentru suflet să primească din când în când oxigenarea corectă.

Ca la 30 de ani.

8139048f8eeb59027ef77073e2ea4a3d

Cum e viața la 30 de ani? Ei bine, nu ca la 20, asta e sigur 🙂

Îmi pare că nimic nu s-a schimbat, și totuși nimic nu mai e la fel. Dacă stau bine să mă gândesc ,viața la 30 de ani nu seamănă cu nici unul dintre gândurile mele trecute. Nu simți când trece viața. Ești copil, adolescent, tânăr și zburdalnic și timpul zboară. Nici nu-ți dai seama când au trecut anii. Și parcă nici ție nu-ți vine să crezi că ai ajuns la 30 de ani.

Wow!  30 de ani! Mi se pare enorm! Mă face să mă simt ca și când lucrurile nu se mișcă suficient de repede. Ca și cum trebuie să apăs pedala de accelerație și să mă bucur de cât mai multe lucruri sau voi rămâne în urmă și complet pe dinafară. Asta e senzația care mă încearcă acum. Poate fi o emoție de moment. Sau poate nu. Poate fi o conștientizare a faptului că nu e rost de amânări sau poate fi presiunea pe care anii îi pune asupra ta.

Dacă ai 30 de ani și nu ești căsătorită e nașpa. Nu o spun eu, o spun cei care de acum înainte te vor compătimi. Și crede-mă, vor fi destui. Dacă ai 30 de ani și nu ai copii e și mai nașpa. Tot mai ești iertat dacă nu ești căsătorit, dar copii, cum să nu faci copii. Adică, care mai e rostul tău pe pământ dacă nu ai o familie? Dacă ai 30 de ani și nu ai o funcție sofisticată pe care nimeni nu o poate pronunța și nimeni nu știe ce faci tu acolo e de rău. Înseamnă că ți-ai irosit viața. Așa ceva e inadmisibil. :))

Nu vreau să vă pun pe gânduri sau să vă sperii, dar viața la 30 de ani începe cu aceste remarci călduroase. Eu am avut parte de ele chiar de ziua mea. Am trecut peste ele zâmbind, dar nu e ușor. Pentru că oricât ai zâmbi, în cele din urmă începi să te întrebi dacă nu au dreptate, dacă nu cumva ți-ai irosit viața și nu meriți să fii fericit. Îndoiala se sădește atât de ușor. Și mai departe, ei bine …e altă poveste.

30 de ani e o vârstă frumoasă. E vârsta la care ajungi să înțelegi anumite lucruri, să vezi diferit anumite situații, să rezonezi cu alte gânduri, să te schimbi, să înflorești.

30 de ani nu înseamnă că ești bătrân. Și nu înseamnă că trebuie să te grăbești sau să forțezi lucrurile.

30 de ani înseamnă să te liniștești, să cauți să te cunoști, să te descoperi, să te faci fericit, să te bucuri de fiecare zi.

30 de ani înseamnă maturitate, înțelegere, speranță, răbdare.

Cel puțin asta înseamnă pentru mine.

Când mă privesc în oglindă, pe lângă cele câteva riduri din colțul ochilor, văd o femeie puternică. O femeie care se străduiește să fie fericită. În felul ei, neînțeles de cei din jur. O femeie care-și asumă mai multe riscuri decât a făcut-o în întreaga ei viață. O femeie care nu se teme să-și recunoască greșelile sau să-și arate slăbiciunile. O femeie care încă mai crede că ceea ce e bun de acum înainte vine.

30 de ani nu înseamnă că nu mai ai dreptul la fericire. Și că s-a terminat totul pentru tine. Nu înseamnă că nu îți vei găsi perechea potrivită sau că nu mai poți avea copii. 30 de ani nu înseamnă că ai ajuns la linia de sfârșit, ci mai degrabă că acum îți începi călătoria în forță.

Dacă le permiți celor din jur să-ți umbrească sufletul cu îndoieli și gânduri negative îți refuzi singur/singură porția la fericire.

30 de ani e doar o vârstă. Nu e nici început și nici sfârșit. E doar momentul potrivit să dai curs tuturor visurilor pe care ți-a fost teamă să le rostești cu voce tare. Și să te bucuri de fiecare aspect al vieții tale. ❤

+ 1 an

3065953d13bb274da5d8f89fff3f1c74

Luna aceasta mai adaug un an la buchetul vieții mele 🙂

Sunt fericită și în același timp copleșită de viteza cu care timpul se scurge. Parcă totul s-a petrecut ieri. Dacă închid ochii reușesc să vizualizez mare parte din viața mea în câteva minute. Și îmi dau seama că privind în urmă tot ce îmi vine în minte sunt momentele frumoase, nu eșecurile, nu regretele, nu visurile pe care nu am reușit încă să le găsesc un loc în viața de zi cu zi. Și am descoperit fără să-mi propun că prea trăim ca niște victime. Prea ne temem de regrete. Prea trăim în umbra eșecurilor proprii. Prea ne comportăm ca niște lași, trăind zi de zi cu teama de a ne asuma riscuri și de a spune da provocărilor.

În momentul în care îți faci curaj și riști să arunci o privire trecutului vei realiza că de fapt porți în suflet și minte doar momentele cheie ale vieții tale. Și conștientizezi că toate temerile simțite nu sunt decât aparente. Trecutul nu doare. Trecutul nu-ți face rău. Trecutul nu e ceva de speriat. Trecutul nu e decât bucăți din viață. Bucăți de timp. Uneori, timp folosit cu înțelepciune. Momente trăite din plin. Alteori, exact opusul.

Am învățat multe în ultimul an. Am dorit să învăț cât de mult pot. Acesta a fost targetul personal stabilit acum un an, în aceeași perioadă. Mi-am dorit să devin mai înțeleaptă prin intermediul deciziilor pe care le-am luat. Mi-am dorit să fiu mai spontană și am ales să nu mai amân lucruri în speranța că voi rumega mai bine ceea ce am de făcut. Mi-am dorit să încerc activități noi și astfel m-am trezit asumându-mi riscuri. Mi-am dorit să investesc timp și sentimente în relații de calitate și am descoperit că sunt mult mai relaxată acum. Mi-am îndeplinit în proporție de 70% targetul de anul trecut. Diferența o adaug acestui an. Chiar vreau și știu că pot să am viața mult visată. Chiar îmi doresc să fac schimbări și modificări vieții mele astfel încât să mi se potrivească mănușă. Pentru că atunci când privesc la alegerile pe care le-am făcut vreau să constat că mi-au aparținut în totalitate și că nu am trăit viața altora. Este dificil să trasezi o linie de demarcație între tine și alții și să nu te lași influențat în viață de părerile și sfaturile celor din jur. În fond, tu te cunoști mai bine decât o fac ceilalți și ai în minte o viziune despre cum ar trebui să arate viața ta. Nu trebuie să confunzi lucrurile. Viața ta nu ar trebui să fie copia fidelă a vieții celor din jur.

Dacă am învățat ceva de-a lungul acestor ani este că trebuie să mă pun pe mine pe primul loc. Fericirea mea este în joc și chiar nu-mi permit să irosesc timp încercând să-mi imit viața. Originalitatea costă. Și trebuie să-ți asumi riscuri, să încerci lucruri noi, să înveți lecții, să mergi mai departe, să te ridici și să continui. Asta cred că ne transformă viețile. Felul diferit în care acționăm. Faptul că încercăm să fim originali, să ne trăim visul, să ne construim din nimic vieți împlinite.

Nu vreau să dau sfaturi. Fiecare știe cel mai bine ce i se potrivește. Însă vreau să punctez următorul lucru:

Indiferent ce faci, trăiește-ți viața!

Indiferent ce alegeri faci în viață, luptă pentru visurile tale!

Pentru că viața merită savurată în tihnă. Și pentru că fiecare dintre noi merităm tot ceea ce este mai bun. 🙂

Deschide ochii!

7499b7b1f74c6affae6277340f894b4b
Fiecare zi are câte ceva minunat de oferit. Dacă mergem prin viață cu ochii închiși, cu capul plecat, cu umerii lăsați, cu picioarele agale nu e de mirare că nu vedem binecuvântările și darurile lui Dumnezeu. Deprimarea este o capcană pentru sufletele noastre. La fel tristețea. Lipsa de încredere. Teama de viitor. Toate aceste emoții negative sunt hoți de timp și de speranță. Ne dau senzația că indiferent ce am face și cât de mult ne-am strădui nu e suficient. Că niciodată nu vom avea acea viață împlinită la care visăm. Că succesul e doar o fantezie și că fericirea e ceva de care ne agățăm ca să avem motiv să ne ridicăm din pat în fiecare zi.
Asta fac gândurile negative. Aici duc. În punctul în care deși mergi prin viață cu ochii deschiși nu ești capabil să vezi mai nimic din ceea ce te înconjoară. Nu poți să-ți schimbi modul în care gândești sau vezi lucrurile de pe o zi pe alta. Schimbarea este un proces de durată. Trebuie să exersezi și să te corectezi zile la rând, până descoperi că a gândi pozitiv este ceva natural, și nu forțat, ceva care vine din sufletul tău și pe care nu mai trebuie să-l modifici pentru că ai reușit.
Schimbarea este posibilă pentru toată lumea. Însă mulți se pierd pe drum. Se îndepărtează de scopul lor. Uită de ce au început acel proces. Pentru că satisfacția, rezultatele nu apar peste noapte. Trebuie să crezi că vei reuși și să-ți dorești să reușești pentru că doar acest gând te va face să continui, să rămâi fidel scopului tău.
Ceea ce vreau să spun este că toți ar trebui să vedem, să simțim, să experimentăm darurile vieții, miracolul din jur, frumusețea fiecărei zile. Toți avem această șansă. Oportunitatea aceasta ne-a oferit-o Dumnezeu încă de când ne-a creat. Planul Lui este fericirea noastră. Nu depresia, nu tristețea, nu amărăciunea, nu dezinteresul pe care-l simțim pentru propria viață.
Așa că, deschide ochii și privește, doar privește la ceea ce te înconjoară! Și realizează că pierzi toată această minunăție de fiecare dacă când ești trist, supărat, deprimat sau descurajat.
Nu-i așa că vrei toate astea? Nu-i așa că simți cum grijile și frustrările se duc când privești cerul senin? Nu-i așa că te simți capabil de lucruri mărețe doar privind oportunitățile din jur?
Zilele în care orbecăiai prin viață s-au terminat. Este timpul să vezi măreția și grandoarea vieții. A lui Dumnezeu. Să te încrezi în promisiunea Sa și în planul Său.
E timpul să deschizi în sfârșit ochii ….

Dumnezeu priveste dincolo de imperfectiuni.

3fc716fb7a04713eef4be784e9f6c730

Cel mai încurajator lucru pe care l-am conștientizat astăzi este acela că Dumnezeu vede dincolo de imperfecțiuni.
Defectele noastre nu îl îndepărtează de noi. Nu trebuie să te machiezi când ieși cu Dumnezeu în lume. Lui nu îi este rușine cu noi. Nu trebuie să ne ascundem în spatele hainelor largi și deformate kilogramele în plus. Nu este nevoie să stăm ore întregi în fața oglinzii încercând să ne reparăm chipurile. Dumnezeu ne iubește așa cum suntem. Simpli. Naturali. Sinceri. Oamenii ne pot respinge, ne pot huli, ne pot răni, dar El ne întărește de fiecare dată. El crede în noi. El vede în noi perfecțiunea. Și atunci de ce să ne străduim atât să arătăm perfect? De ce să suferim în intimitate și să părem falși în societate? Sunt mulți care sunt atrași de frumusețe, dar câți dintre aceștia sunt fericiți cu alegerile lor? Mă întreb așa … în timp ce gândurile îmi zboară hai-hui la toată risipa pe care o facem. Atât materială cât și sufletească.

Un „Eu” altfel in fiecare zi…

0a5bedc34ae981194cea2c557226f352

Îmi doresc constant să învăț lucruri noi. Sunt mai curioasă decât un copil mic și nu-mi este teamă să-mi asum riscuri. Îmi plac provocările și nu-mi fac inimă rea dacă ceva nu a ieșit așa cum mi-aș fi dorit. Din contră, învăț lecția și încerc să găsesc alte opțiuni.
Nu am avut această atitudine mereu. Din contră. Eram persoana care-și făcea griji constant în privința alegerilor pe care le făceam. Vorbele oamenilor și sfaturile familiei îmi făceau mai mult rău decât bine pentru că întotdeauna reușeau să mă facă să mă îndoiesc de abilitățile mele, de propria capacitate de a gândi și a acționa. Astfel, eram mai tot timpul deprimată, neîncrezătoare și aveam senzația că fac greșeală după greșeală.
Nu știu câți dintre voi au simțit la fel impactul negativității și al neîncrederii. Nu știu câți dintre voi au suferit și au crezut pentru o vreme cel puțin că sunt inferiori celorlalți, că sunt limitați, că nu sunt la fel de inteligenți, buni și frumoși.
Eu am trăit pe pielea mea aceste senzații îngrozitoare. Și nu am crezut niciodată că voi fi capabilă să mă eliberez de toate acele gânduri și emoții nocive. Dar am făcut-o. De una singură. Și știu că este posibil. Este greu. De multe ori am simțit că sunt singură în această încercare. Dar Dumnezeu m-a întărit și a fost întotdeauna lângă mine când am avut nevoie de El.
Să te schimbi nu e ușor, însă este posibil. În primul rând trebuie ca tu să ajungi la această concluzie și mai apoi să te ții de toate aspectele care implică această schimbare. Distanțare de oamenii nocivi care nu încearcă să te ajute, ci să te afunde. Chiar dacă nu-ți vine să crezi că ai lângă tine astfel de oameni, ei există și sunt în jurul tău. Găsește-i și îndepărtează-i dacă tot ceea ce știu este să te descurajeze. Afirmații pozitive. În fiecare zi încearcă să transformi gândurile pesimiste în afirmații pozitive. Să le dai un alt sens. Să vezi partea plină a vieții. Apoi, învață să te iubești. Dacă atunci când te privești în oglindă te vezi un om banal, chiar urât și plin de defecte e timpul să lucrezi puțin la părerea ta despre tine însăți. Tu ai în minte părerile altora despre tine, ceea ce ai auzit că spun alții despre tine. Ține minte, tot ce gândești despre tine nu vine din interiorul tău, ci din exterior. Ecoul sufletului tău și al minții tale pure și sincere trebuie să sune mai tare decât al celor din jur. Spune-ți vorbe frumoase. Caută să descoperi lucruri minunate despre tine. Sunt sigură că te vei redescoperi și că vei învăța să te iubești și să te respecți. Apoi, când te simți ceva mai bine identifică activități plăcute, care crezi că îți vor face plăcere. Plimbări prin parc. Sport. Ieșiri în oraș. Pictură. Muzică. Teatru. Bucătărie. Grădinărit. Sunt o mulțime de lucruri minunate pe care le poți face. Ideea este să încerci cât mai multe ca să îți descoperi pasiunile.
Sunt tot felul de lucruri pe care le poți face în fiecare zi ca să devii un TU mai bun.                  Și crede-mă e de preferat să te schimbi decât să trăiești toată viața lamentându-te, pierzând oportunități, irosindu-ți tot acest timp prețios în care îți poți clădi viața visurilor tale.
Nu regret nimic din ceea ce am învățat între timp. Până și eșecurile te învăța câte ceva nou. Dacă ar fi totuși să regret ceva este delăsarea proprie și faptul că nu am luat această decizie mai devreme. Că am lăsat să se irosească tot acest timp extraordinar trăind sufocată de griji, de presiunea socială, de tot felul de păreri neinspirate.
Acum simt că respir în sfârșit. Și în fiecare zi în care fac un nou pas mă simt și mai sigură pe mine. Încet, dar sigur – acesta este motto-ul meu în ceea ce privește schimbarea. E un început și mă bucur că am avut curajul de a-l cere lui Dumnezeu.